Fara chef...

IAR... iar e una din zilele alea frumoase in care iti vine sa te dai cu capu' de pereti. Inceput de articol: 00:10 . Intuneric, liniste. Beau de 10 minute dintr-o sticla de 2 litri. Din pacate are doar apa in ea. Mai vorbesc pe mess, mai ma injur cu statusu, mai scriu un articol. Picioarele pe birou, in tricou si pantaloni scurti, ca e cald in casa. Aprind lampa, lampa... lampa cu-cu e plecata in sufragerie. Deci teapa mie. Unde dracu' e lanterna? Stiu ca aberez, deraiat si fara substanta, dar ma chinuie asa de tare talentu' incat mai am putin si o iau razna. Deci scuze voua, cititorilor ( N.B. : da stiu ca prin cititorilor, tocmai am vorbit cu mine la persoana a 2-a... cine dracu mai citeste pe blogu' asta ? e frustrat rau omu' asta) .
Sa revenim la subiect (da la aberatie) si sa va spun ce va propun pentru astazi, pentru saptamana asta, defapt tineti minte toata viata ca... NU EXISTA .
Sa re-revenim la ce ne doare. Ce este viata? Pai, cum ar spune un scriitor : Viata este nimicirea viselor. Si ca bine zice.
Nopti prea lungi: depinde ce intelegi prin nopti prea lungi. Viata poate fi o noapte ...prea lunga. Durerea poate fi o noapte... prea lunga. Fericirea poate fi o noapte... prea scurta. Uneori o noapte tine ca la Pol, sase luni. Si dupa 6 luni lungi de intuneric, de durere si chin, apar alte 6 luni lungi, sau scurte. Cine garanteaza ca vor fi 6 luni de lumina, placere si iubire? Cine imi garanteaza mie ca pacea interioara poate fi gasita doar dupa indelungi rabdari, si teste trecute prin foc? Cine spune ca mi-am ales corect drumul? Nimeni . Imi spun eu. E de ajuns. Sau nu. Deocamdata. Sau niciodata. Pentru vecie. Sau deloc. Habar n-am de ce am spus asta.
Este ora 00:30 . Mai am ceva apa de baut. Ma despart de aberat pentru seara asta. Vreau sa citesc ce am scris. Habar nu am ce e mai sus sau daca am spus ceva coerent. Dar nu corectez.

Viata e nimicirea iluziilor ... 00:32.


Pace!

Zilele trec... din calendar, trec...

Cum v-am obisnuit, melodie de fundal : Cumicu - Dimineata

Alta zi in care iti vine sa... bei apa rece cu rahat ... din lipsa de idei , scriu ce imi vine in minte ... de ceva zile ma confrunt cu o dilema, care imi afecteaza viata. Sunt dezorientat, trec zilele pe langa mine, dorm, ma scol, dorm si nu stiu ce fac de zici ca sunt teleghidat. Sunt frustrat... teribil de frustrat. NERVOS, irascibil, sarcastic, copilaros, neatent, neinteresat, neimportant... ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne, ne... Hai gata ...

Ma innebuneste dilema asta... of Doamne... totul in viata se reduce la asta : Vin rosu sau alb?

Pace... Ma duc sa ma odihnesc in pace!

Campanie sustinuta de... mine!

Vreau sa cresc mic !

Melodie de fundal : Veritasaga - Copilul din mine

Initiez astazi , sambata , 3 octombrie 2009, pe o vreme ploioasa, melancolica, ce indeamna la somn, campania "Vreau sa cresc MIC" ! Vreau si asta o sa fac de azi: o sa uit ca sunt un adolescent cu problemele varstei: liceu, fete, anturaj etc. O sa retin doar prietenii, jocurile copilariei si toate grijile le voi arunca la gunoi! Sunt un adolescent? NU!!! DEMISIONEZ! VREAU SA FIU IAR MIC! Daca m-ai intreba ce vreau sa fac cand o sa cresc , stiu raspunsul: Vreau sa fiu COPIL!!!
"Ce dracu are asta?" o sa intrebati. Pai, intrebarea e ce numai am! Numai am responsabilitati, numai am decat imaginatie, vise si placere nevinovata. Vreau sa ma asez in pat, sa o chem pe mama sa ma inveleasca bine, sa imi porneasca TV-ul si sa ma uit la desene, in timp ce mananc o portocala... DA! ASTA VREAU!
Nu uita sa fi copil!


SUSTINE CAMPANIA : VREAU SA CRESC mic!!!

Campanie initiata de Gabi, sustinuta de toti care citesc si dau mai departe!

PACE!!!